La sfarsitul lui Tish, documentarul despre fotograful Tish Murtha, una dintre intrebarile persistente puse de fiica ei Ella este cum a reusit aceasta artista incredibil de talentata sa nu isi sustina o cariera in fotografie? Murtha, care a creat portrete de neegalat ale vietii clasei muncitoare in West End din Newcastle in anii 1970 si 80, a fost „redescoperita” in ultimii ani, dar incapacitatea ei de a-si castiga existenta in timpul vietii nu bantuie doar filmul, ci si fotografia actuala – unde vocile clasei muncitoare sunt din ce in ce mai rare.
„In primul rand, Tish fiind o femeie din clasa muncitoare si o mama singura – acesta a fost motivul definitoriu pentru care nu si-a putut sustine o cariera”, spune Paul Sng, directorul Tish. „Este mult mai greu pentru femei sa progreseze in arta pana astazi.”
In 2022, un studiu a aratat ca proportia artistilor din clasa muncitoare s-a redus de la 16,4% pentru cei nascuti intre 1953 si 1962 la doar 7,9% pentru cei nascuti patru decenii mai tarziu. Cercetarea a constatat ca oamenii care au crescut in familii profesioniste au acum de patru ori mai multe sanse decat cei cu parinti din clasa muncitoare sa fie in munca creativa.
Sng considera ca ar trebui facut mai mult pentru a ajuta artistii din mediul muncitoresc, carora le-ar putea fi dificil, asa cum a facut Murtha, sa navigheze in cererile si institutiile de finantare, cum ar fi Arts Council England, care le permit artistilor sa isi castige existenta.
„Ar fi trebuit sa fie sprijinita mai mult; nu toata lumea poate scrie aplicatii”, spune Sng. „Puteti folosi video pentru a aplica in zilele noastre, dar exista oameni care nu au un telefon mobil. Este inca foarte greu pentru oameni ca Tish sa reuseasca.”
Tish vine la BBC iPlayer intr-un moment in care exista un boom al interesului pentru fotografia din clasa muncitoare.
Alaturi de filmul Murtha exista si expozitia Bert Hardy la Galeria Fotografilor; Filmul lui Leo Regan My Friend Lanre, care prezinta viata de tip rollercoaster a fostului fotograf independent Lanre Fehintola, si After the End of History: British Working Class Photography 1989-2024 a lui Johny Pitts este in turneu.
Un fotograf din clasa muncitoare care a sustinut o cariera incredibila a fost Bert Hardy.
Hardy – care a fost cel mai mare dintre sapte copii si a crescut intr-o familie muncitoare din Blackfriars, Londra – este, fara indoiala, unul dintre cei mai versatili fotografi britanici ai secolului al XX-lea.
A facut raiduri de noapte in timpul razboiului din Coreea, a facut imagini din lagarul de concentrare de la Belsen, dar a capturat si angajamente cu celebritati si a impuscat eroi sportivi precum Sugar Ray Robinson.
Dar munca lui cu Picture Post, unde a acoperit toate aspectele vietii clasei muncitoare, de la comunitatile miniere si saracia rurala pana la diversitatea din Butetown din Cardiff, este cea mai celebrata.
Karen McQuaid, curatorul principal al show-ului Hardy, a declarat: „In mod evident, avea o abundenta uriasa de talent, dar stia si ce sa faca cu el si era antreprenorial si dornic de succes comercial, precum si de orice altceva.”
Hardy a functionat si intr-o perioada in care a existat o proliferare a revistelor saptamanale ilustrate, precum Picture Post si Life, care aveau un tiraj de peste 13 m la apogeu – ceva de neconceput acum sau chiar in epoca lui Murtha.
Pitts, a carui expozitie prezinta mai mult de doua duzini de fotografi muncitori, spune ca a vrut sa ofere o platforma artistilor care stau in afara marilor institutii si, de asemenea, sa prezinte o imagine „dezordonata” a vietii clasei muncitoare.
„Acesti artisti nu au avut nicio sansa, nici nu s-au conformat cu notiunile clasei mijlocii superioare despre ce este bunul gust, sau pur si simplu nu au avut sansa de a construi o retea in acea lume”, spune Pitts.
„[Expozitia] nu este o poveste cu suspine. Aceasta este, intr-un fel, o sarbatoare a tenacitatii fotografilor din clasa muncitoare, dar si doar pentru a arata cat de stagnanta a fost fotografia mainstream.”
