Este sfarsitul lumii, nu chiar asa cum o stim noi. Oamenii de stiinta au studiat impactul pe care piticele albe – stele de la capatul starii care si-au ars tot combustibilul – il au asupra sistemelor planetare, cum ar fi propriul nostru sistem solar. Cand asteroizii, lunile si planetele se apropie de o pitica alba, gravitatia uriasa a acesteia din urma le rupe in bucati din ce in ce mai mici, care continua sa se ciocneasca, fiind in cele din urma macinate in praf.
In timp ce cercetatorii au spus ca Pamantul va fi probabil inghitit de steaua noastra gazda, Soarele, inainte de a deveni o pitica alba, restul sistemului nostru solar, inclusiv asteroizii dintre Marte si Jupiter, precum si lunile lui Jupiter, ar putea fi in cele din urma maruntite de soarele sub forma de stea alba.
Dr. Amornrat Aungwerojwit de la Universitatea Naresuan din Thailanda, care a condus studiul, a declarat: „Cercetari anterioare au aratat ca atunci cand asteroizii, lunile si planetele se apropie de piticele albe, gravitatia uriasa a acestor stele rupe aceste corpuri planetare mici in bucati din ce in ce mai mici. .”
Ciocnirile dintre aceste piese in cele din urma le macina in praf, care in cele din urma cade in pitica alba, permitand cercetatorilor sa determine din ce tip de material au fost facute corpurile planetare originale.
Profesorul Boris Gaensicke, de la departamentul de fizica de la Universitatea din Warwick, a declarat: „Simplul fapt ca putem detecta resturile de asteroizi, poate luni sau chiar planete care zboara in jurul unei pitice albe la fiecare doua ore este destul de uimitor, dar studiul nostru arata ca comportamentul acestor sisteme poate evolua rapid, in cativa ani.
„Desi credem ca suntem pe calea cea buna in studiile noastre, soarta acestor sisteme este mult mai complexa decat ne-am fi putut imagina vreodata.”
Pentru noua cercetare, oamenii de stiinta au investigat modificarile luminozitatii stelelor timp de 17 ani, aruncand lumina asupra modului in care aceste corpuri sunt perturbate. S-au concentrat pe trei pitici albe diferite, care s-au comportat cu totii foarte diferit.
Prima pitica alba studiata – cunoscuta sub numele de ZTF J0328-1219 – a parut stabila si „bine comportata” in ultimii cativa ani, dar autorii au gasit dovezi pentru un eveniment catastrofal major in jurul anului 2010.
O alta stea – cunoscuta sub numele de ZTF J0923+4236 – s-a dovedit ca se estompeaza neregulat la fiecare doua luni si prezinta o variabilitate haotica pe intervale de timp de minute in timpul acestor stari mai slabe, inainte de a lumina din nou.
Cea de-a treia pitica alba analizata – WD 1145+017 – s-a aratat de catre Massachusetts Institute of Technology (MIT) in 2015 ca se comporta aproape de predictiile teoretice, cu variatii vaste in ceea ce priveste numerele, formele si adancimile tranzitelor. In mod surprinzator, in acest ultim studiu, tranzitele au disparut acum total.
„In general, sistemul devine mai luminos, pe masura ce praful produs de coliziunile catastrofale din jurul anului 2015 se disperseaza”, a spus Gaensicke. „Natura imprevizibila a acestor tranzite ii poate innebuni pe astronomi – intr-un minut sunt acolo, in urmatorul dispar. Si asta indica mediul haotic in care se afla.”
Intrebat despre soarta propriului nostru sistem solar, Gaensicke, a spus: „Vestea trista este ca Pamantul va fi probabil doar inghitit de un soare in expansiune, inainte sa devina o pitica alba.
„Pentru restul sistemului solar, unii dintre asteroizii aflati intre Marte si Jupiter si poate unii dintre lunile lui Jupiter ar putea fi dislocati si sa calatoreasca suficient de aproape de eventuala pitica alba pentru a trece prin procesul de maruntire pe care l-am investigat.”
