Visele au avut o mare importanta in psihanaliza, in alte terapii au fost lasate deoparte. Cu toate acestea, pentru multi oameni visele sunt importante si interpretarea lor trebuie luata in considerare in terapie. Iata o metoda de interpretare a viselor din cadrul terapiei cognitive comportamentale.
Ce sunt visele
Somnul ca odihna este o functie psihobiologica necesara pentru om si care ii permite sa-si recupereze activitatea psihica si fizica. Pentru a face acest lucru, oamenii ne dezactiveaza corpul si ne plaseaza intr-o stare care ii permite sa se refaca.
In anumite faze ale somnului, trunchiul cerebral este partial dezactivat. Aceasta structura comunica creierul si corpul, neuronii piramidali din el sunt insarcinati cu transmiterea ordinelor de miscare catre membri si prin intermediul acestora se primesc o mare parte din informatiile despre ceea ce se intampla in corp. Lobul frontal, care este partea creierului pe care o folosim pentru functiile noastre executive (planificare, organizare, sens, etc.) este, de asemenea, partial dezactivata.Restul functiilor creierului raman in functiune practic la fel ca in veghe. Prin urmare, in timpul somnului mintea noastra continua sa lucreze si sa reproduca lumea si comportamentul nostru in ea. Pentru a face acest lucru, el foloseste aceleasi mijloace ca in starea de veghe, adica imagini, cuvinte, senzatii si emotii. Cu toate acestea, structurile care au fost dezactivate confera viselor caracteristici speciale: nu produc miscari si sunt haotice, adica nestructurate si lipsite de sens.
Somnul are doua functii psihologice recunoscute:
Exista un bun consens ca ajuta la stabilirea memoriei pe termen lung si incearca sa mentina restul fara sa se trezeasca.
Altii considera ca exista suficiente indicatii pentru a considera ca visele au avut o sarcina de antrenament pentru a face fata situatiilor temute de specia noastra, de fapt, in timpul viselor generate in faza REM, acestea contin scheme de lupta sau de fuga.
Sensul viselor
Majoritatea autorilor au lucrat cu vise in psihoterapie, oferindu-le un sens ascuns de descoperit. Ele se bazeaza pe faptul ca exista un sens metaforic inclus in limbajul si imaginile care alcatuiesc continutul acestuia (Pesant si Zadra, 2004; Hill, 2000). Pentru autorii care le dau un sens, ar exista doua niveluri de semnificatie in vis: continutul manifest, alcatuit din ceea ce a fost visat si continutul latent, care ar fi interpretarea. Alti autori considera ca visele sunt produse de unica folosinta ale mintii noastre, fara niciun sens si fara mai multa utilitate decat sa ne ajute sa ne imbunatatim memoria (Hobson, 2000).
Pentru Seligman (1987) continutul viselor este haotic, dar creierul nostru nu admite haosul si incepe sa dea sens si interpretare din momentul in care acestea incep sa fie amintite sau aratate. In acest sens, Seligman distinge doua tipuri de continut in vis: cele care au o definitie vizuala ridicata sau un continut emotional care corespund unor stimuli foarte specifici si identificabili si acele alte faze care sunt mai neclare si verbale care ar corespunde unei incercari initiale de a explica tranzitia intre doi stimuli vizuali sau emotionali ascutiti. Pentru Seligman interpretarea viselor este o incercare de a da sens senzatiilor vizuale si emotionale prin elaborari verbale care le integreaza intr-o poveste mai coerenta si rationala.
In 1899 Freud a publicat pentru prima data lucrarea care ar fi considerata cea mai importanta, reprezentativa si influenta a intregii sale productii: Interpretarea viselor. Odata cu aceasta a inceput o noua disciplina, psihanaliza, care propunea calea prin care sa acceseze inconstientul luand elemente ale experientelor traite. Pentru prima data a fost introdus conceptul Sinelui si visele au facut obiectul unui studiu stiintific. Datorita metodei propuse de Freud, continutul acestora ar putea fi interpretat, in general ca reprezentare a dorintelor latente.Interpretarea viselor este o carte fundamentala pentru cei care doresc sa cunoasca sau sa aprofundeze teoriile tatalui psihanalizei.
