Desi multi parteneri care isi leaga destinele viseaza in ziua nuntii ca vor trai impreuna pana la adanci batraneti, ba chiar isi fac promisiuni in acest sens, din pacate multe cupluri ajung sa se desparta printr-un divort. In ultimii ani numarul divorturilor a cresvut foarte mult si in Romania.

Cei care divorteaza aleg aceasta cale din dorinta de a-si recupera independenta pierduta, autonomia uitata si identitatea pe care au pierdut-o in timpul in care au fost casatoriti.

In cazul unui divort, proprietatile dobandite de cei doi parteneri in timpul casatoriei vor fi divizate conform legii. Partajul poate fi uneori extrem de complicat si necesita interventia unui avocat, cum este ad-avocat, cu expertiza in dreptul familial. Partile isi pot diviza bunurile active jumate – jumate, iar speranta lor este ca vor fi tratati in mod echitabil.

Dar, chiar si intr-o situatie in care bunurile sunt impartite in mod egal, femeile divortate pot descoperi ca o solutie aparent corecta, nu este echitabila in realitate.

In mod normal, mamele vor primi custodia copiilor, pentru ca valorile sociale predominante arata in general ca acestora le este cel mai bine langa mama. Astfel, femeile ajung sa se ocupe de partea de crestere a copilului in familiile care au divortat, chiar si atunci cand se ajunge la custodie partajata.

Orice parinte care a luptat vreodata intr-un proces pentru custodia copilului si pentru responsabilitati de ingrijire a acestuia, stie ca toate acestea sunt un privilegiu si nu o povara.

Totusi, in urma unui divort o femeie ce ramane si cu custodia primara a copilului are dintr-o data mai multe responsabilitati. Avand in vedere ca mamele isi sacrifica de obicei o buna parte din cariera si castiga de cele mai multe ori mai putin decat barbatii, cel mai probabil nu gresim daca spunem ca un divort le va dezavantaja in primul rand pe ele.

Problema castigului mai mic pe care il are o femeie in comparatie cu un barbat, este exacerbata de responsabilitatile de ingrijire a copilului. Astfel, orele de lucru ale unei mame se reduc dintr-o data, iar acest lucru face sa fie dificil pentru ea sa obtina venituri mai mari.

Aceasta diferenta de castig nu este luata in considerare in cazul unui divort, pentru ca in general organismele se concentreaza pe partajul in sine, pe impartirea proprietatilor maritale.

Asa se ajunge ca situatia economica generala a unui barbat, bazata pe veniturile si cheltuielile sale, sa creasca totusi in urma unui divort. El continua sa castige mai mult, dar are mai putine cheltuieli familiale. In schimb, situatia economica generala a unei femei va scadea in general dupa un divort.

Sigur, ambilor parinti li se cere sa contribuie in mod egal la cheltuielile de crestere a copiilor, insa legea nu ofera un mecanism clar pentru a compensa faptul ca o femeie are in general un castig mai mic decat un barbat si are mai mult de pierdut de pe urma deciziilor sale de a se casatori si de a avea copii. Deseori femeile isi aleg cariere si joburi ce considera ca rezoneaza mai bine cu calitatea lor maternala. Astfel, ele muncesc pe bani mai putini pentru ca isi rezerva mai putine ore de lucru.

O problema in reformarea normelor de proprietate maritala pentru compensarea femeilor este legata de faptul ca in ziua de azi, femeile iau decizii de cariera tinand cont aproape in totalitate de familia lor.

Probabil ca in viitorul apropiat cercetatorii legali la nivel mondial vor gasi o modalitate pentru a evalua puterea castigului salarial pierdut al sotului/ sotiei. Femeile trebuie sa gaseasca modalitati de a se ocupa de familii dar, si de a lua decizii oneste de cariera.