Cateodata as putea sustine ca dezbaterile despre casatorie ar trebuie incluse la aceeasi categorie in care se incadreaza si discutiile despre politica, religie sau fotbal – acea categorie care are forta de a naste rivalitati, reactii expansive, discutii in contradictoriu. Cel putin asa se intampla in grupul meu de prieteni unde care mai de care este sau nu de acord cu aceasta forma de oficializare a relatiilor.
Si chiar mi-e drag de ei cand ii vad cum isi asuma cu seriozitate argumente pro sau contra si cum fiecare are dreptate in felul lui, in functie de experientele proprii, ale parintilor lor sau chiar a bunicilor. Cert este ca majoritatea visam, vrand nevrand, la a ne casatori – mai devreme sau mai tarziu – doar ca din ce in ce mai multi dintre noi nu mai credem in institutia casatoriei. Poate si pentru ca de-a lungul timpului am observat, odata cu surplusul de emotie, de sensibilitate, de siguranta, si un impact negativ al casatoriei asupra evolutiei relatiilor sau chiar asupra psihicului uman. Sau poate doar aruncam cu pietre intr-o uniune sociala ca sa ne putem justifica un comportament total independent fata de casnicie…
Eu caut in continuare motive care sa-mi sprijine credinta in frumusetea de a fi casatorit si de a reusi sa ramai casatorit pana cand, vorba aceea, „moartea te desparte”. Insa este mai dificil decat preconizam!
Cu atat mai mult acum, dupa ce am citit rezultatele urmatorului studiu care se prea poate sa vi se para superficial sau amuzant, dar care totusi are o baza de interviuri si de analize serioase, intemeiate si realizate de specialisti in sociologie din SUA. Stiti, se spune ca totul pana la sociologie… cand incep lucrurile cu adevarat serioase si palpabile.
Asadar, concluziile prezentate la cea de-a 10 – a „Intalnire Anuala a Asociatiei Americane de Sociologie” sau „Annual Meeting of the American Sociological Association” dezvaluiau urmatoarele: casatoria, cea care in Biblie desemna un „transfer de proprietate asupra femeii” si ulterior a devenit o “relatie aprobata cultural prin care se legitimeaza o uniune economica si sexuala, o institutie sociala strict reglementata printr-un set de norme culturale, politice, sociale, economice si religioase”, pe termen lung reduce consumul de alcool la barbati si este asociata cu o usoara crestere a consumului de alcool in randul femeilor.
Astfel, barbatii casatoriti au raportat un consum mai redus de bauturi alcoolice in comparatie cu cei singuri, divortati sau vaduvi. Pentru ca acestia traiesc cu femei care consuma o cantitate mai mica de alcool…De asemenea, barbatii au mai multe sanse sa apeleze la baut dupa un divort decat au femeile.
Pe de alta parte si opus realitatii masculine, cercetatorii au descoperit ca femeile casatorite consuma mai mult alcool decat cele divortate de mult timp sau cele care au ramas recent vaduve. In mare parte pentru ca acestea traiesc cu barbati care consuma un nivel mai mare de alcool…
Totusi, se pare, conform aceluiasi studiu ca in medie mai multi barbati casatoriti decat femei casatorite prezinta o problema legata de alcool, poate chiar dependenta.
Sper ca nu v-am pierdut cu acest „du-te vino”, vroiam doar, plecand de la acest studiu gasit intamplator, sa va amintesc de cateva vicii ale unei casatorii care ajung de multe ori sa distruga o iubire, o relatie, un angajament la fel de usor cum ar putea-o face alcoolul (daca intradevar se dovedeste a fi un viciu prezent in casatorii la scara larga): monotonia, lipsa de interes fata de partener, cautarea pasiunilor noi in randul altor persoane, instrainarea (in mod paradoxal, dupa o perioada de apropiere permanenta, poate aparea o indepartare fizica si emotionala greu de gestionat) sau conlucrarea pentru atingerea unor obiective economice si casnice care ii fac pe fericitii de altadata sa uite de iubirea lor.
