In esenta, numarul de cuvinte sau de caractere nu este esential, dar ca oameni masuram totul. Ultimele lucrari complete ale lui Ortega, ar avea in zece volume, aproximativ zece mii de pagini, treizeci de milioane de caractere, lucrarile complete ale lui Gustavo Bueno, care au inceput sa fie publicate, vor consta din aproximativ saizeci de milioane de caractere, iar lucrarile complete ale lui J. Millan, cele care sunt doar pe computer, adica treizeci si doua de volume , treizeci si doua de mii de pagini, in saptezeci de milioane de caractere.
Se considera ca Husserl a scris patruzeci si cinci de mii de folii, iar lucrarile complete ale lui Heidegger vor fi de 102 volume.
Nu este o chestiune de vanitate si aroganta si ingamfare si cautare a notorietatii, dar adevarul este ca aceasta lucrare, numita Cuadernos de la Mancha , o combinatie de literatura si filozofie si metafizica, cu greu are o prezenta in lumea culturala. Literatura a fost luata ca literatura, dar si ca instrument de captare-observare a realitatii si, dat fiind acest pas, filosofia este folosita ca instrument de investigare si analiza nesistematica a acelei realitati, adica a acelor sute de probleme, mici sau mare, istoric sau nou, a realitatii umane. A realitatii umane in raport cu multe aspecte ale realitatii, naturii, societatii, culturii, metafizicii, istoriei etc.
Este adevarat ca nimeni nu vrea sa compare geniul si profunzimea filozofica a lui J. Millan cu opera lui Ortega, Unamuno, Bueno, Trias si a zeci de alti mari ganditori-filozofi pe care patria le-a dat, in aceste ultime doua secole . Dar nici nu se poate nega, doua fapte sau doua realitati, pe de o parte, ca in atatea sute de mii de propozitii, din una si din cealalta, vor avea succese si esecuri . Si, in al doilea rand, luati in considerare daca managementul cultural in detrimentul filosofiei este suficient de rational. Adica, o cunoastere care pledeaza pentru rationalitate, poate gestionarea acesteia, nu este atat de rationala pe cat pare.
Sunt cei care indica faptul ca fiinta umana nu este inteleasa, daca nu este acceptata, ca este mai mult irationala decat rationala, sau un amestec, partial inegal de rationalitate si irationalitate, si, de aici, deriva o multitudine de idei conceptuale si practice. consecintele, ale dreptatii si nedreptatii, ale bunurilor si relelor, ale echitatii si nelegiuirii, ale binelui si al raului.
Pentru a indica ca nimeni nu stie cati ganditori-filozofi au existat in secolul al XX-lea, in aceasta bucata de pamant pe care o numim Spania, pentru a indica ca cei care inca mai exista, respira si care produc filozofie, nu sunt cunoscuti si cunoscuti. Indicati ca nu exista un loc in care sa fie toate lucrarile produse despre filozofie, desi exista multe biblioteci, dar nici un loc sau centru documentar unde sa existe referinte la toate…
Este adevarat ca daca vor veni vremuri de non-democratie, si mereu, istoria se afla in acel leagan de democratie si non-democratie, pentru ca ar fi foarte usor sa le detectezi pe fiecare, dar este si adevarat ca sistemele informatice azi, Cu obligatiile depunerilor de lucrari publicate, poti tine evidenta tuturor, daca iti propune cineva.
Prin urmare, in vremuri de pace si democratie, una dintre problemele in asteptare ar fi aceea ca au existat centre de documentare, chiar si virtuale, pentru a descrie si a povesti toti ganditorii-filozofi care exista. Adica, o Arhiva Documentara, in care orice ganditor filozofic, care a publicat sau a facut publice un fel de scrieri despre filosofie, ar putea avea o mentiune sau o inregistrare, in asa fel, incat cercetatorii sa poata consulta, percepe si vedea bogatia documentara si culturala care s-a construit de-a lungul deceniilor, in domeniul filosofiei.
Astfel, in felul acesta, nu s-ar intampla, ca in aceasta tara-societate-cultura, pe care o numim Peninsula Iberica, nimeni sa nu stie-sa nu stie, opera desfasurata, de un autor, J. Millan, in mai bine de patruzeci de ani, realizand o lucrare, pe care a intitulat-o Caiete sau Caiete din La Mancha , de filozofie si literatura si metafizica si estetica, fie ca este mai buna sau mai proasta, are mai multe erori sau are mai putine, dar care in sine consta din cincizeci de volume, cincizeci de mii. pagini, douazeci si doua de milioane de cuvinte, dintre cele care au fost publicate sau facute publice, treizeci si cinci de volume, treizeci si cinci de mii de pagini (la calculator, la masina de scris si manual) in editii foarte modeste, fara vanzare, editii gratuite, cu putine exemplare, o editie marturie.
Adica lucrarea Cuadernos de la Mancha, are in personaje, mai mult decat operele complete ale lui Ortega sau Bueno sau Unamuno sau Trias sau Azorin.
